Lansarea, la Bucureşti, a antologiei bilingve „Sentiment
latin", ce cuprinde mai bine de 50 de poeţi italieni şi români – eveniment
relatat în numărul precedent al revistei – nu a rămas fără ecou. Replica
italiană a avut darul de a evidenţia cu eleganţă afinităţile spiri tuale ce au
făcut posibil succesul unui astfel de proiect cultural, pus la cale de
Societatea Scriitorilor Militari, în parte neriat cu poeţii napoletani. Aşadar,
voiajul de răspuns s-a concretizat într-o veritabilă aventură poetică. Toamna
trecută, în autocarul care a traversat Grecia pe la (nici nu se putea altfel!)
poalele Olimpului, spre a ajunge cu ferry-boat-ul „Sirene" în călcâiul cismei
italice, s-au îmbarcat, sub însemnele poeziei, cu sau fără muze alături: Emil
Niculescu, George Mihalcea, Marius C. Nica, Eugen Pelin, Octavian Mihalcea,
Andreea Şarcani, Angela şi Grigore Buciu, Nicoleta şi Raul Gâlmeanu, Constantin
Monac, Vasile Moldovan, Valentin Nicoliţov, Alexandru Leaua, Narcisa Grădinaru
şi Liviu Mărunţelu, doctorul expediţiei. O companie de poeţi, în plin asalt!
Planificarea expediţiei a fost atât de milităreşte organizată încât, după două
zile de drum, ne-am întâlnit la punct fix cu gazdele noastre, chiar în faţa
porţii Termelor din Telese, unde ni s-a organizat o întâmpinare în stil neaoş
latin, cu efuziuni sentimentale, dialoguri la maxim şi flori.
Primirea oficială, cu prezentări şi discursuri, s-a
desfăşurat la Cercul Militar al Marinei din Napoli. Seara, la ultimul etaj al
clădirii, pe terasa restau rantului militar, poetul Giuseppe Capurro (Pepino),
nepotul lui Giovanni Capurro, autorul celebrei canţonete „O sole mio", ne-a
rezervat o surpriză artistică de proporţii: fiul său Luciano, cu admirabilă
vocaţie de tenor şi o voce cristalină, moştenire de familie, a susţinut un
concert special de canţonete napoletane, în onoarea oaspeţilor români,
acompaniat de o soprană şi un grup de balerini. În spatele scenei improvizate
străjuia Vezuviul, iar golful ce adăposteşte insula Capri strălucea feeric în
lumini multicolore şi focuri de artificii. În acordurile melodiei „Luna rossa",
valurile Mării Tireniene legănau iahturile albe la mal ca pe nişte valuri de
scoici.
Luigi di Mezza, preşedintele asociaţiei „Telese Terme
Poesia", a fost flancat în permanenţă de domnişoara profesoară Esther Riccio,
ghidul nostru afectuos dar şi autoritar din sudul Italiei. La Apice, o cetate
montană situată parcă într-un spaţiu atemporal, am fost primiţi de primarul
Raffaele Giardiello şi viceprimarul Luigi Bochino. Ca şi la Amorosi – unde se
află selectul hotel „La Piana" în care am fost găzduiţi – prietenia şi căldura
latină, drapelele şi imnurile naţionale au amplificat emoţiile unor întâlniri
poetice memorabile. La Caserta, după vizitarea reşedinţei de vară a Burbonilor,
impunătorul Palazzo Reale, ne-am lăsat pe mâinile poeţilor Gerardo Zampella şi
Lello Agretti. Au urmat o vizită scurtă la Caiazzo, o lansare de carte şi un
lung periplu prin arta culinară napoletană: prosciuto, mozzarela, paste, fructe
de mare şi vinuri roşii de pe colinele însorite ale provinciei Benevento. La
ceremonia organizată în Clubul Termelor de la Telese poeţii români au primit în
dar vase de ceramică lucrate manual la San Lorenzello, renumită pentru faptul
că păstrează vechiul meşteşug al olăritului în vremea romanilor, farfurii
inscripţionate cu textul „poesia senza frontiere. Bucarest-Napoli. Aventura
fantastica. Telese Terme" şi având pictate cu albastru contururile celor două
ţări, unite de un curcubeu format ca o punte din drapelul românesc şi cel
italian. Cu siguranţă această întâlnire dintre poeţi şi dintre fraţi va da
naştere la noi iniţiative ce se vor concretiza curând în noi apariţii
editoriale, aşa cum au sunat promisiunile din ambele părţi.
Următorul popas a fost la Sabaudia, unde locuieşte poetul
Alfonso Marino, o mică localitate din apropierea Romei, situată pe malul
Mediteranei. Am fost oaspeţii primarului Salvatore Schintu şi ai generalului
Salvatore Bellassai, comisarul Parcului Naţional Circe. Ca şi Ulise, am fi
rămas şi noi prizonierii frumuseţilor naturale luxuriante, proiecţie a Raiului,
patrie a Poeziei. Recitalul poetic s-a desfăşurat la bordul unui vaporaş,
rătăcind prin labirinturile lagunei patronate de chipul adormit al frumoasei
Circe, o stâncă ieşind din mare nu departe de ţărm. Prietenii noştri italieni –
Antonio Pacelli, Silvia Saporito, Antonio Beneduce, Yvonne Carbonaro, Maria
Livaru, Michela Collela, Grazzia Maria Mastrobuoni, Leopoldo di Mezza, Michela
Affenita, Alfonso Spagnuola, Mauro – umbra lui Gigino, Lelia Ionescu şi toţi
cei care ne-au primit cu atâta căldură – au reuşit să ne facă, pentru o
săptămână, să ne simţim ca acasă.
Presa italiană a relatat pe larg diverse episoade ale
acestei întâmplări literare, subliniind faptul că militarii români acordă
atenţie artelor, slujind muzele cu talent. Articolele apărute au evidenţiat
elogios activitatea de mecenat a domnului general de brigadă Cătălin Zisu,
invitat de onoare al poeţilor italieni dar care, din păcate, nu a putut fi
prezent de cât cu inima alături de scriitorii militari în acest periplu. La
întoarcerea spre ţară, poeţii s-au recules o clipă în faţa altarului Abaţiei
Monte Cassino şi au poposit o seară la Veneţia, cu gândul sincer că viaţa poate
fi, atunci când vrem, o poezie.
nr.2/2005 
