-
Statutul şi viitorul provinciei Kosovo, ultimul pas spre pacificarea Balcanilor (II) Statutul şi viitorul provinciei Kosovo, ultimul pas spre pacificarea Balcanilor (I) Elemente definitorii ale strategiei de marketing Aurul negru - o sansa pentru Africa ? Gestionarea crizelor în Războiul Rece Osetinii Imperii şi naţiuni în regiunea Mării Negre (1856 - 1914) România faţă în faţă cu globalizarea Relaţiile UE-SUA. Impactul strategiilor divergente privind apărarea şi tehnologiile de vârf „Sfinxul american” şi ordinea post-modernă Un Orient nu prea îndepărtat - prezent şi perspective (II) Kosovo, o problemă încă nesoluţionată Academia sergenţilor Fierbe Marele Orient Mijlociu Un Orient nu prea îndepărtat - prezent şi perspective (I) „Axa crizelor". Kosovo – Nagorno-Karabach The EU and Transnistria India, o putere a secolului XXI Dinamici globale şi actori non-statali Lungul drum al păcii către Palestina Organizaţii palestiniene Tutsi – mărire, decădere, renaştere George F. Kennan Acorduri şi tratate de pace israeliano - arabe
Dincolo de
BREAKING NEWS
Kosovo - o pace prea îndepărtată
Articolul semnat de Liviu Ioan Tatu vă va ajuta să înţelegeţi cele mai recente aspecte legate de statutul provinciei Kosovo, o problemă cu rădăcini de sute de ani, cu mulţi actori/jucători implicaţi, animaţi de un noian de interese, şi cu un final...
[citeste]IPOTEZA "Z"
In cazul declarării independenţei Kosovo, va incerca Federaţia Rusă sa reacţioneze militar, in Balcani sau in altă zonă?
Arhiva
Citeste >>
Advertise here!
CAUTA
Ipoteza "Z"
Ce va face Rusia
Introdus pe: 10/02/2008
Soluţionarea într-un fel sau altul a statutului provinciei Kosovo a generat şi va genera, probabil, numeroase scenarii care încearcă să aproximeze reacţiile şi comportamentul principalilor actori implicaţi şi posibilele consecinţe pe termen scurt şi mediu.
Nimic nu este simplu şi cu un final previzibil, optimismul şi pesimismul cu privire la soarta provinciei alternând câteodată de la o zi la alta. Spre exemplu, speranţele animate de realegerea lui Boris Tadic ca preşedinte, văzută ca o victorie a prooccidentalilor şi prodemocraţilor, au fost rapid eliminate prin refuzul guvernului Kostunica de a încheia acordul cu Uniunea Europeană. Un alt punct maxim al tensiunii este aşteptat la 17 februarie, când, în conformitate cu anumite surse, Kosovo îşi va declara unilateral independenţa.
Faţă de criza din 1998-1999, elementul de noutate îl reprezintă rolul jucat de Rusia în noua ecuaţie. Există destule elemente care pot susţine ideea că, în cazul unei declarării independenţei provinciei (cu sau fără susţinerea occidentalilor), reacţia preşedintelui Putin va depăşi retorica şi se va materializa prin măsuri concrete (o implicare militară directă, de mici dimensiuni, axată pe „misiuni de pace", suficientă pentru a marca poziţia pe care Kremlinul şi-o asumă în regiune, sau o mutare de răspuns într-o altă zonă – de exemplu, Transnistria). Se presupune, într-o astfel de variantă, că SUA şi NATO sunt absorbite total de războiul împotriva terorismului şi că Uniunea Europeană nu are concertarea şi voinţa necesare pentru a susţine o ripostă militară adecvată (cu toată anunţata organizare a unei forţe de 1800 oameni destinate Kosovo), atitudinea ei putând fi reglată de Kremlin şi numai prin manevrarea robinetelor de gaz.
Fapte concrete (prezenţa Gazprom în Serbia, deplasarea unei grupări navale ruseşti în Mediterana, discuţiile legate de proiectul South Stream), dar mai ales o sumedenie de declaraţii (multe conţinând ameninţări prea puţin voalate, care includ şi România) şi „dezvăluiri" ale agenţiilor de presă conduc la ideea că Putin aşteaptă un deznodământ în problema Kosovo, oricare ar fi el, pentru declanşa o nouă fază a confruntării cu Occidentul.